La fel cum se întâmplă de câteva săptămâni încoace, când veneam azi acasă se pregătea o furtună. Mi-a plăcut întotdeauna să văd cum cerul prinde acele nuanțe de cenușiu cernelat, violet și albastru spumos, iar clădirile devin din ce în ce mai albe, ca și când s-ar fi topit în ele toate razele; și de multe ori la fel sunt și străzile, parcă fabricate instant dintr-o melamină natur, fără nicio amprentă. Firește că e vânt, și frunzele se răsucesc în stânga și-n dreapta, împrumutând din incandescența incredibilă a zidurilor, și aici ceva începe să mă grăbească, un amestec de teroare și pioșenie fragmentată, nu știu dacă să mai rămân sau...
Visul meu e să mă plimb odată pe aceste străzi translucide, printre clădirile și frunzele albe, lăsând culorile să se adune deasupra, ca într-o eprubetă cu albastru de metil; să nu mă grăbesc spre casă, să nu am senzația că m-a prins ploaia. Și decantarea să fie lentă în pelicula albastră, apoi transparentă, iar desenele din eprubetă să aibă consistența imaginilor acelora cu fetițe în parc, luând între degete vată de zahăr printre platani.
cat de frumoasa este, si pe fondul acesta albastru, am incremenit cand am vazut-o, parea o corabie arcuita plutind intr-un cer de un bleu infinit, atata gingasie in aceste respiratii albastre, intretaiate cu alb, si cu violetul acela neasteptat al irisilor (stiu ca nu sunt irisi, dar nu stiu cum se numesc).
RăspundețiȘtergereultimul pasaj este maiastru.
da, maiastru, asa este.
RăspundețiȘtergerelasand culorile sa se adune, da, un regal de culori.
in rest, orice as spune, va fi o copie la ce a scris andreea mai sus. ;-) si eu am vazut o corabie plutind in azur cenusiu. zborurile sunt violet in esenta.
dar cine este mai maiatsru,paragraful sau felul in care a plutit corabia voastra,in azur violet?...:) florile se numesc buna-dimineti,altele dintre preferatele mele,ele vara sunt la putere,putine lucruri mai frumoase ca aceste dimineti de vara si roua in buna-dimineti-si amintirile acelor camasi de noapte galbene,despre care am mai scris:)
RăspundețiȘtergereo sa scriu,candva,povestea intreaga a eprubetei cu albastru de metil,ea chiar s-a intamplat candva,dar imi mai trebuie timp,imi mai trebuie odihna:)-poate va va placea si ea,este o poveste despre supunere :)
multumesc mult,dragele,in plutire usoara...