Am o prietenă care-și spune Margot pentru mine, eu aș vrea să se numească așa pentru totdeauna, fiindcă e frumoasă și semeață ca o regină. M-a anunțat că se va chema astfel ca să o recunosc mai ușor, fără alte cuvinte, în timpul întâlnirilor noastre scurte și rare lângă fereastra unui tren grăbit sau lângă o gustare meșterită vesel ca un bento; și atunci am auzit și mai clar , între plecări și roșii tăiate la repezeală, foșnetele acelea de mătăsuri inconfundabile...
Iar azi am vrut din nou să fotografiez florile purpurii de pe balcon, m-am apropiat din ce în ce mai mult cu camera, încercând să intru în budoarele lor sângerii de mângâieri și tăcere, mi-am imaginat clipa în care aș bea ceai întinsă pe canapele albe din stamine și pistiluri, și cum mi-aș așeza tacticos bolul pe veranda de petale filtrată coraliu...M-am oprit în mijlocul unei senzații de familiar, simțeam că mai fusesem,cumva, în acest loc, că cineva mă chemase lângă un foc, o flacără foșnea și semăna cu sticlirea unei diademe - și am știut că locul acela se numea Margot, și că Margot era ea.
Mi face rău fotografia primă, ca și cum cactusul dorește ploaia peste fereastra … și știu prea bine această sete …
RăspundețiȘtergereși flori de necrezut!! .. un post foarte frumos!!
.
I can't believe,dear James, but I thought about you when I made this photos, Andreea told me that you look at things for hours, and what I tried with my flowers was to" catch "that splendour and heart of the flowers.
RăspundețiȘtergereThank you for your large attention, this tells me that I have been able to draw a drop...
nu-mi vine sa cred, cand eram mica era un film, regina Margot, asa se numea, si eu ramasesem fascinata, nu mai stiu daca l-am vazut sau nu, dar imi amintesc o explozie de rosu, si neasemuita ei maretie (sau e poate inventata de mine, asa cum inventeaza memoria adevaruri de nezdruncinat :-)
RăspundețiȘtergerece frumos, sa traiesti intru aceasta Margot.
"intru aceasta Margot", nici Noica nu ar fi putut spune mai clar,el era cu "dintru",nu?...:)
RăspundețiȘtergereeu pastrez amintirea cartii lui Dumas,cine trecea de cei Peste 20 de ani era cineva,mai ales ca Regina era,ca si acum,atat de mareata:)
nu cred ca exista loc mai relaxant decat rooibos-ul insusi,nu cred ca exista multe dorinte mai purpurii decat aceasta,sa stai acolo,intre ondulatiile lor catifelate,ca intr-o pestera fara umbre,doar cu un soare rosu.
iar eu simt o nespusa invidie pe acest balcon plin de florile lui Margot.
RăspundețiȘtergereflorile lui Margot stau inflorite mult timp-nu este o figura de stil,ele asteapta,invoalte,pasii celor care le citesc povestile:)
RăspundețiȘtergerecu alte cuvinte,revarsarea de purpura este aici,fierbinte,pentru toate reginele sufletului meu:)