miercuri, 26 martie 2014

Mistere de-o clipă ( remembering Sei Shonagon 5)






* Becul din mijlocul tavanului, cînd ridici ochii după ce ai citit mult
* Când ghicesc ora la minut
* Orice culoare aşezată lângă gri







* Un bărbat foarte, foarte frumos şi foarte, foarte inteligent care mă priveşte foarte, foarte atent
* Hainele înflorate scoase din maşina de spălat
* Prietenul care rosteşte le mot juste când îl revezi după multă vreme







* Legăturile trainice dintre obiectele aruncate la întâmplare
* Cum curge mierea într-o dimineaţă plină de îngrijorări
* O carte cu coperte albastre aşezată într-o fereastră peste nisip







4 comentarii:

  1. stii cum curg prin mine toate acestea, si cuvinte si imagini, ca o lume noua, surprinzatoare si totusi atat de a mea, de demult...

    RăspundețiȘtergere
  2. :) ma gandesc uneori ca,pentru noi, fiecare dintre circuitele sangelui in corpul nostru aduce cu sine una dintre aceste impresii; continui sa cred insa ca trebuie sa fii mai bun ca mine pentru a le putea sopti asa cum sunt ele-ceea ce nu ma impiedica sa le scriu in continuare,dupa cum se vede:)
    dar ce voiam sa iti mai zic: la shonagon,dincolo de rafinamentul ei inegalabil, m-a impresionat si un altul, pe care nici nu cred ca il pot explica: la felul,la fel unic, in care reuseste ea sa deceleze nu numai nuantele imaginilor si ale turnurii lucrurilor,ci conceptele in sine,care,la un moment dat,par aproape identice-si totusi,ea face deosebire intre ele; cum ar fi,sa zicem, daca ar face liste cu clipe in care apare tristetea,langa clipe in care apare nostalgia-acolo,cred,poti simti fiecare tremur al cuvintelor,ce irizatii nebanuite contin ele. dupa ce am scris "misterele", m-am gandit ca trebuie sa fie si multe alte,nenumarate tipuri de mistere,mistere ale clipei,bunaoara, la care nu stai dupa aceea sa te gandesti zile in sir,si care,totusi,au o forta egala,prin intensitatea lor nebuna,cu a celorlalte,intinse pe zile intregi.
    nici nu indraznesc sa ma gandesc cate alte tipuri de mistere fiinteaza in pulsul gandurilor noastre....
    RăspundeţiȘtergere

    RăspundețiȘtergere
  3. cine mai poate adauga ceva la acest rand: ''Cum curge mierea într-o dimineaţă plină de îngrijorări''. de fapt, de fiecare data cand citesc ce scrieti una la postarea celeilalte imi dau seama ca totul a fost spus. ce mai pot eu adauga sunt doar repetitiile sau, eventual, apozitiile atributive. ;-)
    imi plac atat imaginile, ma bantuie becul intors spre noi, parca abia acum imi dau seama cum ne priveste, de sus. este atata puritate aici, in aceste imagini, si atat de mult dor nostalgic...

    RăspundețiȘtergere
  4. nu e asa ca tot ce poate fi mai uimitor sta nu numai in castelele inalte, ci si in aceste clipe,in care ne uitam cu atentie in jur,si vedem ca lucrurile ne privesc cu infinit mai multa atentie decat o facem noi cu ele?...ca lucrurile au timp si nu sunt lipsite de viata decat daca vrem noi.si ma suprind adesea privind,privindu-ma asa....

    RăspundețiȘtergere